În inima provinciei Hunan, o artă veche de secole prinde viață sub degetele unei profesoure. Caractere delicate, asemănătoare unor frunze, sunt trasate cu grijă pe hârtie – acesta este nushu, un sistem de scriere creat exclusiv de și pentru femei într-o epocă în care accesul lor la educație era strict interzis.
Acest alfabet fonetic, diferit de scrierea chineză tradițională, a servit drept instrument secret de comunicare. Femeile își scriau scrisori, împărtășeau poezii, brodau mesaje și își exprimau gândurile într-un spațiu sigur, departe de ochii bărbaților. Transmis din mamă în fiică, nushu a devenit o unealtă a solidarității feminine și a rezistenței culturale.
În prezent, această formă de scriere cunoaște o revenire spectaculoasă. Tineri din întreaga țară descoperă farmecul ei unic, iar hashtag-uri dedicate acumulează milioane de vizualizări pe platforme sociale. Multe dintre postări prezintă creații moderne – de la bijuterii și accesorii vestimentare până la tatuaje – inspirate de grafia elegantă a nushu.
„Simt o liniște profundă când scriu cu pensula. Este ca o meditație”, mărturisește o tânără studentă care participă la un atelier dedicat acestei arte. Ea descrie experiența ca pe o conectare la puterea interioară și la istoria ascunsă a femeilor care au folosit acest sistem.
Un alt participant, tânăr și pasionat de animație, vede în nushu o sursă de inspirație artistică. „Această scriere aparține întregului patrimoniu cultural. Toți trebuie să contribuim la păstrarea ei”, afirmă el, subliniind importanța preservării acestui unicat.
Expertiza în nushu este acum recunoscută oficial, iar numărul persoanelor autorizate să o predea este limitat. Autoritățile locale organizează ateliere și evenimente culturale pentru a promova și populariza această formă de expresie, considerată astăzi un simbol al emancipării și identității feminine.
Deși unele caractere pot părea dificil de învățat datorită citirii în dialect local, eleganța și istoria lor continuă să captiveze noi generații. Nushu rămâne nu doar un sistem de scriere, ci și o mărturie vie a puterii comunității feminine de a-și păstra vocea în fața constrângerilor sociale.
