Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot crea confuzie. Expresiile precum „se consumă până la”, „valabil până la”, „dată de expirare” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de multe ori, nu indică momentul în care un aliment devine nesigur. Majoritatea acestor date se referă, de fapt, la calitate și prospețime, nu la pericol iminent.
Problema este semnificativă. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de livre de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor afișate pe ambalaje.
Sistemul de etichetare a evoluat haotic. Fiecare producator stabilește propriile termene, folosind modele de testare specifice sau, uneori, luând ca referință practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea date de expirare total diferite. Diferențele legislative amplifică și mai mult acest haos. De exemplu, unele state din SUA impun termene clare pentru lapte, în timp ce altele nu reglementează deloc etichetarea produselor lactate. Același lucru se aplică și ouălor, fructelor de mare sau alimentelor vândute direct de la producător.
În ciuda percepției că aceste date ar fi doar o tactică de marketing, ele reflectă de fapt un sistem neuniform și greu de înțeles. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici sau preparatele expuse – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data tipărită pe ambalaj. Ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în siguranță timp de trei-cinci săptămâni, produsele lactate deschise pot rezista una până la trei săptămâni, iar alimentele congelate își păstrează calitatea chiar și un an. Condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
Riscul major apare în cazul cărnii crude. Data de pe ambalaj nu ține cont de condițiile reale de depozitare de acasă, unde temperatura frigiderelor poate să nu fie întotdeauna optimă. Specialiștii recomandă consumarea cărnii de până în una sau două zile de la cumpărare, iar a celei de vită sau porc în patru-cinci zile.
Unele state, precum California, au demarat procese de standardizare a etichetării, introducând două categorii clare: „optimum de consum” pentru calitate și „se consumă până la” pentru siguranță. La nivel național, se analizează propuneri legislative similare. Până atunci, cel mai bun sfat pentru consumatori este să se bazeze pe simțurile proprii – miros, aspect, textură – și să evite aruncarea alimentelor care sunt încă sigure.
