Administrația americană se află în faza finală a unui proiect prin care intenționează să transfere aproximativ 20 de tone metrice de plutoniu, provenit din arsenalul nuclear al perioadei Războiului Rece, către companiile energetice din țară. Scopul este utilizarea acestuia ca potențial combustibil pentru reactoarele nucleare, conform unui memorandum intern discutat la nivel guvernamental.
Materialul fissil, obținut din focoase nucleare dezafectate, a fost testat anterior pe scară redusă în reactoare comerciale, însă acum se examinează o strategie de utilizare extensivă. Inițiativa urmează un ordin executiv emis în luna mai, care prevede stoparea programelor de diluare și eliminare a surplusului de plutoniu și redirecționarea lui către producția de energie.
Departamentul Energiei urmează să solicite în curând propuneri de la operatorii din domeniu. Plutoniul va fi oferit la prețuri simbolice sau chiar gratuit, însă firmele vor trebui să-și asume costurile de transport, prelucrare și securitate. Volumul destinat acestui program provine dintr-un stoc mai mare de 34 de tone, asupra căruia Statele Unite s-au angajat, printr-o înțelegere cu Rusia din anul 2000, să-l elimine progresiv.
Cererea tot mai mare de electricitate, alimentată și de expansiunea centrelor de date necesare inteligenței artificiale, a condus la repunerea în discuție a unor resurse energetice neconvenționale. Totuși, experții în securitate nucleară avertizează că încercări anterioare de transformare a plutoniului în combustibil mixt de oxid (MOX) s-au soldat cu eșecuri și costuri exorbitante – un astfel de proiect fiind anulat în 2018 după ce a depășit 50 de miliarde de dolari.
În prezent, plutoniul este depozitat în instalații de maximă securitate, cum ar fi Savannah River din Carolina de Sud, Pantex din Texas și Los Alamos din New Mexico. Substanța, cu o perioadă de înjumătățire de 24.000 de ani, necesită măsuri extreme de protecție și manipulare.
Alternativa la noul plan ar fi continuarea depozitării subterane la Waste Isolation Pilot Plant (WIPP) din New Mexico, o operațiune estimată la circa 20 de miliarde de dolari. Criticii susțin că această variantă este mai sigură și mai eficientă, evitând riscurile unor procese complexe de reciclare.
