Ron Hubbard, fondatorul Atlas Survival Shelters, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți constructori de adăposturi subterane din lume. Clienții săi variază de la miliardari și personalități controversate la oameni obișnuiți din clasa muncitoare, toți împărtășind aceeași teamă: că lumea se află într-un declin inevitabil.
Hubbard, care și-a început cariera ca designer și producător de oțel, a lansat compania în 2011. Inițial, adăposturile erau vândute ca spații de recreere, dar pe măsură ce evenimentele globale au devenit tot mai tensionate, cererea pentru buncăre antiatomice a crescut semnificativ. Astăzi, Atlas construiește aproximativ 300 de astfel de structuri anual, variind de la capsule simple la complexe subterane personalizate care costă milioane de dolari.
Printre proiectele recente se numără un buncăr de 3,9 milioane de dolari construit în București pentru frații Tate, cunoscuți pentru influența lor online și acuzațiile penale cu care se confruntă. Complexul include zece dormitoare, spații de locuit separate și o sală de recreere echipată cu bară de striptease. Hubbard îi descrie pe cei doi ca fiind „profesioniști și convinși de necesitatea unui astfel de adăpost”.
Dar nu doar cei bogați apelează la serviciile lui Hubbard. Din ce în ce mai mulți americani obișnuiți investesc în astfel de structuri, văzându-le ca o asigurare împotriva unui viitor incert. Un sondaj recent estimează că americanii au cheltuit peste 11 miliarde de dolari într-un singur an pe pregătiri pentru potențiale catastrofe.
Hubbard recunoaște că știrile alarmiste și evenimentele globale îi alimentează afacerea. Războiul din Ucraina, pandemia și tensiunile geopolitice au condus la o creștere semnificativă a cererii. El afirmă că majoritatea clienților săi americani sunt conservatori, îngrijorați de imigrație, război nuclear sau colaps economic.
Compania sa oferă o gamă variată de produse, de la adăposturi mici, concepute pentru o familie de patru persoane, la complexe subterane luxoase, echipate cu sisteme avansate de filtrare a aerului, surse de energie independente și spații de depozitare. Unele dintre acestea pot rezista la explozii nucleare și sunt proiectate pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung.
Hubbard nu se limitează la Pământ. El își imaginează că adăposturile sale ar putea juca un rol în viitorul colonizării planetei Marte, unde viața la suprafață ar fi imposibilă, dar condițiile subterane ar putea oferi o alternativă viabilă.
În ciuda pesimismului care alimentează afacerea sa, Hubbard rămâne optimist privind viitorul companiei. Cererea globală continuă să crească, iar el extinde constant operațiunile în noi țări. Încheie cu o notă paradoxală: „Lumea poate părea un loc înfricoșător, dar afacerile merg excelent.”
