În inima Greciei de Vest, un labirint de poteci străvechi, pavate cu piatră de râu și poduri săpate în stâncă, leagă 46 de așezări izolate, păstrând vie legătura dintre comunitățile construite din piatră. Acest sistem de căi de comunicare, care datează din secolul al XV-lea, a fost recunoscut de UNESCO ca Patrimoniu Mondial în anul 2023.
Zagorohoria, așezată în Munții Pindus, aproape de granița cu Albania, a rămas mult timp ascunsă privirilor lumii, datorită poziției sale geografice. Denumirea zonei, care se traduce prin „satele din spatele muntelui”, reflectă izolarea sa. Drumurile asfaltate au pătruns aici abia în anii ’70, dar rețeaua veche de poteci, numită kalderimia, a rămas principalul mijloc de legătură.
Potecile, proiectate cu ingeniozitate, sunt însoțite de canale mici care îndepărtează apele pluviale și previn alunecările de teren. Podurile arcuite din piatră, construite în secolul al XVIII-lea, rezistă și astăzi ca mărturii ale meșteșugului constructorilor vechi. Fiecare detaliu arhitectonic a fost gândit să se armonizeze cu peisajul, nu să-l domine.
Localnicii folosesc încă aceste căi pentru deplasări zilnice, iar drumeții pot explora regiunea pe jos, descoperind peisaje spectaculoase: canioane adânci, păduri seculare și izvoare limpezi. Cheile Vikos, supranumite uneori „Marele Canion al Greciei”, oferă priveliști uluitoare, iar biodiversitatea zonei este remarcabilă – aici se găsește aproape o treime din speciile de plante ale Greciei.
Arhitectura tradițională, integrată perfect în mediul natural, a atras atenția specialiștilor internaționali. Casele din piatră, construite cu materiale locale și adaptate la condițiile climatice, sunt studiate ca modele de durabilitate și eficiență energetică.
Astăzi, aceste sate, odinăruite aproape părăsite, prind viață din nou, mulțumită turiștilor și cercetătorilor care descoperă valoarea unică a acestui colț de Grecie.
