Creștinii ortodocși sărbătoresc, vineri, Adormirea Maicii Domnului, cunoscută și sub denumirea de Sfânta Maria Mare. Aceasta reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc, fiind asociată atât cu elemente religioase, cât și cu obiceiuri populare străvechi.
Sărbătoarea are la bază o istorie îndelungată, cu origini în Ierusalim, iar generalizarea ei în spațiul creștin a fost influențată de deciziile unor personalități bisericești și imperiale. În prezent, Adormirea este precedată de o perioadă de post de două săptămâni, iar slujbele religioase atrag mii de credincioși, mulți dintre ei petrecând noaptea în rugăciune.
În Transilvania, femeile măritate aduc la biserică struguri și prune pentru sfințire, iar fetele nemăritate aduc flori, așezate la icoane, cu speranța că vor fi ferite de boală și necazuri. De asemenea, se crede că această zi aduce protecție femeilor însărcinate și le oferă ajutor pentru o naștere ușoară.
Odată cu Sfânta Maria Mare, începe și sezonul nunților, care se întinde până la postul Crăciunului. Tot atunci, ciobanii coboară turmele de pe munte, semn că vara își încheie ciclul.
Printre superstițiile asociate acestei zile se numără interdicția aprinderii focului, care, se spune, poate aduce boala sau distrugere. De asemenea, fetele care doresc să-și găsească „ursitul” poartă un fir de năprasnic la sân și se roagă în fața icoanei Maicii Domnului.
Bărbații își schimbă pălăria cu căciula, iar cei care nu respectă acest obicei sunt luați peste picior. Se crede că dacă trandafirii înfloresc pe 15 august, toamna va fi caldă și îndelungată.
Sărbătoarea este, pentru mulți, o ocazie de reculegere, rugăciune și respectare a unor tradiții străvechi, care continuă să fie păstrate cu devotament în comunitățile românești.
