Circa 60.000 de deținuți din Cuba sunt obligați să muncească în condiții extreme pentru a produce mărfuri destinate atât pieței interne, cât și exportului, în special către țări europene. Informația provine dintr-un raport recent, care se bazează pe documente oficiale și mărturii ale foștilor prizonieri.
Printre activitățile desfășurate se numără agricultura, construcțiile, colectarea deșeurilor, dar și producția de cărbune și trabucuri. Deținuții, inclusiv cei cu statut de opozanți politici, lucrează până la 15 ore pe zi, uneori fără echipament de protecție, acces la apă potabilă sau îngrijiri medicale adecvate. Mulți dintre ei raportează accidente, violență și hărțuiri din partea autorităților.
Cărbunele de marabu și trabucurile cubaneze reprezintă două dintre produsele cele mai rentabile obținute prin acest sistem. Exporturile de cărbune au avut ca destinație în 2023 țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia și Turcia. În ceea ce privește trabucurile, acestea sunt produse în unități penitenciare sub controlul statului, iar Uniunea Europeană este principala piață de desfacere.
Raportul subliniază că marjele de profit apropiate de 100% fac ca aceste activități să fie extrem de avantajoase atât pentru guvernul cubanez, cât și pentru partenerii comerciali externi. Opacitatea lanțurilor de aprovizionare face dificilă identificarea responsabililor și trasarea clară a produselor obținute prin muncă forțată.
Organizațiile de apărare a drepturilor omului cer măsuri urgente, inclusiv embargouri țintite și suspendarea acordurilor comerciale cu Cuba până când practicile de muncă forțată vor înceta. Deși Uniunea Europeană a adoptat recent un regulament împotriva importului de produse realizate prin muncă forțată, acesta va intra în vigoare abia peste doi ani, iar implementarea va dura și mai mult.
