Cercetătorii care activează în regiunile polare se confruntă cu un paradox al schimbărilor climatice: microbii, care trăiesc în gheață și zăpadă, pot atât să grăbească topirea, cât și să limiteze unele efecte negative ale încălzirii globale. În Arctic, unde temperaturile cresc semnificativ mai rapid decât în alte părți ale globului, aceste organisme microscopice devin factori cheie în evoluția ecosistemelor glaciale.
Pe ghețarii din Svalbard, Norvegia, oamenii de știință descoperă lumi întregi ascunse sub straturi de gheață. Aici, fiecare centimetru cub de zăpadă găzduiește mii de celule vii, iar comunități microbiene creează adevărate bioreactoare naturale. Aceste microorganisme produc pigmenți care absorb căldura solară, accelerând topirea stratului de gheață – un fenomen denumit „întunecare biologică”. Efectul este vizibil din spațiu și contribuie semnificativ la reducerea calotelor polare.
În același timp, unele populații microbiene reușesc să consume metan, un gaz cu puternic efect de seră, care altfel s-ar elibera masiv în atmosferă. Fără acești „mâncători de metan”, emisiile ar fi cu mult mai mari.
Schimbările climatice pun în pericol aceste ecosisteme unice. Ghețarii se retrag vertiginos, iar cu ei dispar și comunitățile microbiene adaptate la condiții extreme de viață. Această pierdere nu este doar științifică, ci și una cu potențial economic necunoscut, deoarece aceste organisme ar putea deține cheia unor adaptări genetice valoroase.
În fața acestor transformări, cercetătorii propun crearea unei bănci internaționale de microbi polari, care să păstreze aceste forme de viață înainte ca ele să dispară pentru totdeauna. Este o cursă contra cronometru, în care fiecare zi contează.
