Președintele sirian Ahmed al-Sharaa se confruntă cu o criză profundă de legitimitate și control, după doar șase luni de la preluarea puterii. Regimul său, instalat la Damasc în decembrie 2024, a declanșat un val de violențe împotriva comunităților minoritare, în special a alawiților și druzilor, generând temeri privind stabilitatea țării și riscul unei fragmentări teritoriale.
În loc să consolideze unitatea națională, administrația lui Sharaa a condus la escaladarea tensiunilor interetnice. Masacrele din regiunile alawite și atacurile împotriva druzilor au dus la o ruptură majoră între guvern și comunitățile minoritare. Aceste acțiuni, deși negate oficial de conducerea de la Damasc, au fost atribuite facțiunilor jihadiste loiale regimului.
Pe plan intern, cererea de descentralizare a devenit tot mai pregnantă. Conferința de la Al-Hasakah, organizată în august, a reunit reprezentanți ai principalelor grupuri etnice – kurzi, druzi, alawiți, creștini și alții – care au cerut transformarea Siriei într-o federație cu autonomie regională. Această viziune se află în directă opoziție cu ambiția lui Sharaa de a conduce o Sirie centralizată.
Pe plan extern, situația este la fel de complicată. Israelul oferă sprijin druzilor, în timp ce kurzii, cu o forță militară semnificativă, mențin legături cu Statele Unite. Turcia, deși aliată oficial, este privită cu suspiciune de către kurzi datorită conflictului istoric.
În ciuda eforturilor de a părea conciliant, inclusiv prin anunțarea arestărilor unor suspecți de crime, regimul nu a reușit să recâștige încrederea minorităților. Perspectiva unei Sirii federalizate este respinsă categoric de guvern, care o consideră o amenințare la adresa unității naționale.
Expertii avertizează că presiunile interne și externe ar putea duce la slăbirea dramatică a autorității centrale, punând în pericol viabilitatea statului sirian. Fără o schimbare majoră de strategie, regimul lui Sharaa riscă să se confrunte cu izbucniri noi de violență și cu o criză de guvernare fără precedent.
