Aproape 60.000 de deținuți din Cuba sunt obligați să muncească în condiții extreme pentru a produce mărfuri destinate atât pieței interne, cât și exportului, cu accent pe țări europene. Informațiile provin dintr-un raport recent, care detaliază modul în care sistemul penitenciar cubanez exploatează forța de muncă a prizonierilor, inclusiv a celor cu statut de opozanți politici.
Conform documentului, cei aproximativ 90.000 de reclusi și persoane condamnate la pedepse cu suspendare sunt integrați într-o rețea vastă de 242 de unități – de la penitenciare clasice până la lagăre de muncă și ferme. Printre sarcinile impuse se numără lucrări agricole, construcții, colectarea deșeurilor și curățenia în instituții publice. Foști deținuți au descris ture epuizante, hărțuiri sistematice și violență fizică. Unul dintre ei, Jorge, a relatat: „Suntem puși să lucrăm toată ziua sub soare, cu acces limitat la apă și fără mâncare. Orice tentativă de protest este pedepsită cu izolare sau bătăi.”
Una dintre cele mai dure activități este producția de cărbune din lemn de marabu, considerată una dintre principalele surse de venit ale sistemului. Deținuții dorm adesea în câmp pe niște saltele improvizate din paie și consumă apă nepotabilă. Accidente și probleme de sănătă sunt frecvente din cauza lipsei de echipamente de protecție și a condițiilor medicale precare.
Exporturile de cărbune reprezintă una dintre cele mai importante surse de venit pentru Cuba, iar în 2023 acest produs a ocupat locul șase în topul exporturilor naționale. Țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia și Turcia sunt printre principalele destinații.
De asemenea, închisorile cubaneze sunt implicate în producția de trabucuri. În fabrici precum cea din Quivican, deținuții lucrează până la 15 ore pe zi pentru un salariu lunar de doar 6 euro, în timp ce un angajat civil ar primi aproximativ 100 de euro pentru aceeași muncă. Marjele de profit sunt semnificative, ajungând uneori până la 100%, ceea ce face ca această activitate să fie extrem de rentabilă atât pentru autoritățile cubaneze, cât și pentru partenerii comerciali internaționali.
Uniunea Europeană reprezintă principala piață pentru trabucurile produse în aceste condiții. Opacitatea lanțurilor de aprovizionare și a canalelor de distribuție face dificilă identificarea surselor reale ale produselor, astfel încât multe companii europene ar putea beneficia, direct sau indirect, de munca forțată.
Organizațiile de apărare a drepturilor omului cer măsuri concrete pentru stoparea acestor practici, printre care instituirea unui embargou pentru produsele realizate cu muncă forțată și suspendarea acordurilor comerciale cu Cuba atâta timp cât aceste abuzuri continuă.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană a adoptat un regulament care interzice intrarea pe piața comună a produselor fabricate prin muncă forțată, indiferent de țara de origine. Acesta va intra în vigoare în decembrie 2025, iar statele membre au timp până în decembrie 2027 pentru a-și adapta legislațiile naționale. Totuși, până atunci, mii de oameni continuă să fie exploatați în tăcere.
