Analiză detaliată a Programului Anghel Saligny: Proiecte aprobate, finanțare limitată și provocări de implementare

Valoarea totală a proiectelor aprobate în cadrul Programului Anghel Saligny a depășit 53 de miliarde de lei, cu un număr de 4.945 de inițiative incluse. În ciuda acestor cifre impresionante, gradul real de implementare și decontare al lucrărilor ridică semne de întrebare, potrivit unei analize recente.

Stadiul proiectelor variază semnificativ, iar datele raportate de beneficiari nu sunt întotdeauna coerente. În multe cazuri, există discrepanțe între stadiul declarat de implementare și sumele efectiv decontate. Unele proiecte sunt raportate ca având un grad avansat de finalizare, dar nu au înregistrat niciun decont, în timp ce altele au primit decontări complete în ciuda unui progres redus declarat.

Situația financiară a programului a devenit critică în ultima perioadă, cu autoritățile recunoscând că fondurile sunt insuficiente pentru a acoperi toate proiectele aprobate. Doar aproximativ o treime dintre inițiative mai pot beneficia de finanțare în condițiile actuale, ceea ce impune necesitatea unei prioritizări riguroase.

La nivel național, rata medie de decontare se situează la 43% din valoarea totală contractată. Județele cu cea mai bună absorbtie a fondurilor sunt Argeș (61%), Iași (59%) și Galați (56%), în timp ce în celălalt capăt al clasamentului se află Tulcea (29%), Caraș-Severin (27%) și Brașov (25%). Municipiul București înregistrează cea mai scăzută rată de decontare, de doar 11%.

Distribuția proiectelor pe domenii arată că 28 de miliarde de lei au fost alocate pentru infrastructură rutieră, iar aproximativ 17 miliarde de lei pentru rețele de apă și canalizare. Rata de decontare este mai mare pentru proiectele de drumuri (49%) comparativ cu cele de canalizare (37%).

Semnalele de alarmă privind sustenabilitatea programului au generat tensiuni politice, cu discuții despre necesitatea continuării finanțării proiectelor. Situația actuală evidențiază provocări structurale în gestionarea fondurilor publice și necesitatea unei planificări mai realiste care să țină cont de constrângerile bugetare.