La alegerile prezidențiale din Bolivia, programate pentru 19 octombrie, se anunță sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Totuși, pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția mediului, noul context politic nu pare să ofere soluții reale pentru combaterea defrișărilor, incendiilor și poluării din Amazon.
În turul doi al competiției electorale, senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte Jorge „Tuto” Quiroga, de orientare de dreapta, își dispută șansa de a conduce țara. Ambii promit schimbări, dar rămân fideli unui model economic care, după părerea criticilor, a accelerat degradarea ecologică într-una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate din America de Sud.
Pădurea Amazoniană, din care 8% se află pe teritoriul bolivian, joacă un rol crucial în absorbția dioxidului de carbon și în reglarea climei globale. Specialiștii avertizează că defrișările intensive o împing către un punct de colaps, după care ar putea degenera în savană.
„Alegerea pe care o avem este una între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoare a unei alianțe indigene și aparținătoare a comunității Uchupiamona. „Se iau angajamente, se adoptă legi, dar pe teren nu se schimbă nimic.”
Quiroga promite măsuri mai severe împotriva incendiilor, agricultură durabilă, producție de biocombustibili și proiecte de reîmpădurire. De asemenea, propune utilizarea de obligațiuni verzi pentru a finanța eforturile de conservare. Pe de altă parte, Paz pledează pentru credite de carbon și un așa-numit „guvern verde” de 15 miliarde de dolari, care să includă acțiuni împotriva arderilor agricole și a mineritului ilegal.
În ciuda acestor promisiuni, scepticismul rămâne adânc. Evo Morales, primul președinte indigen al țării, a promovat adesea ideea de Pachamama (Mama Pământ), dar sub mandatul său au fost slăbite reglementările privind defrișările, au fost stimulate exporturile de soia, carne și minerale, iar Amazonul a fost expus exploatărilor intensive. Doar în 2019, incendiile au mistuit aproape un milion de hectare. Anul acesta, suprafețele afectate au depășit 10 milioane de hectare, iar Bolivia a înregistrat cea de-a doua cea mai mare pierdere de pădure tropicală virgină din lume, după Brazilia.
„Santa Cruz și-a pierdut deja 68% din rezervele de apă. Ploile s-au redus cu 30% față de acum zece ani. Peștii sunt contaminați cu mercur, iar oamenii suferă de intoxicații grave”, subliniază Vincent Vos, un cercutător de origine olandeză și boliviană, stabilit în regiunea Beni.
Deși tema mediului a fost abordată superficial în dezbaterile electorale, discuțiile s-au concentrat mai ales pe criza economică severă. Probleme precum contaminarea cu mercur rezultată din exploatarea auriferă rămân pe plan secund, observă Nick Fromherz, expert în dreptul mediului.
Mercurul utilizat în extracția aurului se infiltrează în râuri și contaminează peștii, o sursă vitală de hrană pentru comunitățile locale. Analizele efectuate indică niveluri alarmante de mercur în organismul locuitorilor.
Criticii, printre care economistul Stasiek Czaplicki, avertizează că propunerile lui Quiroga de a desființa titlurile colective de proprietate indigenă și de a extinde producția de soia și carne ar agrava defrișările și ar submina instituțiile de protecție a mediului.
Pentru Vincent Vos, decalajul dintre promisiuni și realitate se reflectă în râuri care seacă, pești contaminați și comunități afectate de poluare. „Oamenii suferă concret”, remarcă el.
Ruth Alipaz adaugă că lipsa de acțiuni clare alimentează neîncrederea: „Suntem deposedați de pământuri, otrăviți de fum și mercur, lipsiți de apă și hrană. Viața popoarelor indigene din Bolivia a decăzut continuu. Ceea ce apărăm nu este doar un mod de viață, ci propria noastră existență.”
