De Andrei Popescu
În ultimele luni, președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a intrat discret pe scena diplomatică internațională, oferindu-și serviciile ca intermediar între administrația americană și Kremlinul de la Moscova. Surse apropiate ale dialogului indică faptul că Lukașenko a inițiat contacte cu noii decidenți de la Washington imediat după preluarea mandatului, transmitând un mesaj consistent: Rusia este deschisă la discuții și dorește pacea.
Potrivit unor informații, liderul belarus a insistat asupra faptului că un acord de încetare a focului în Ucraina ar aduce recunoaștere internațională și chiar posibilitatea unui premiu Nobel pentru Pace pentru eforturile depuse. Acest discurs a fost primit cu interes de americanii care, începând cu luna februarie, au efectuat mai multe vizite la Minsk.
În spatele eforturilor diplomatice se află însă o relație complexă. Lukașenko, care conduce Belarusul de trei decenii, are legături strânse cu președintele rus Vladimir Putin și menține o dependență economică și strategică semnificativă față de Moscova. El a recunoscut public că orice discuții cu Statele Unite sunt coordonate în avans cu Kremlinul și că nu se iau decizii fără acordul Rusiei.
Pe parcursul primăverii și verii, eforturile de mediere au avansat, dar nu fără obstacole. Deși Lukașenko a repetat că Putin este “pregătit pentru pace”, ofensiva rusă în Ucraina a continuat, iar relațiile dintre marile puteri au cunoscut perioade de tensiune accentuată.
În ciuda acestor contradicții, dialogul secret a condus la anunțul de la începutul lui august conform căruia liderii SUA și Rusiei ar urma să se întâlnească în viitorul apropiat. Anunțul a fost primit cu prudență de analiști, unii expresând îngrijorarea că Ucraina ar putea fi lăsată pe marginea negocierilor decisive.
Lukașenko a încercat să tempereze aceste temeri, susținând că respectul reciproc și abordarea diplomatică sunt cheia unui acord durabil. El a avertizat însă că orice tentativă de a-l înjosi sau forța pe Putin poate duce la eșecul discuțiilor.
Medieria belarusă a adus, de asemenea, eliberarea unor prizonieri politici și a cetățenilor americani, gesturi interpretate ca semnale de bună voință. Acestea au fost sărbătorite public de oficialități americane, care au văzut în ele confirmarea utilității canalului deschis prin Minsk.
În ultima etapă, totuși, negocierile au întâmpinat dificultăți semnificative. Amenințările americane cu măsuri economice împotriva cumpărătorilor de petrol rus au tensionat relațiile, iar Lukașenko însuși a recunoscut că poziția Rusiei s-a affilat sub presiunea financiară și a pierderilor umane.
În ciuda incertitudinii, președintele Belarusului rămâne optimist și continuă să insiste asupra importanței unei întâlniri directe între Trump și Putin. În viziunea sa, doar dialogul la cel mai înalt nivel poate aduce pacea — dar numai dacă este condus cu diplomatie și respect reciproc.
Analiștii remarcă însă că, în absența unor concesii clare și a unui cadru de securitate colectivă, orice acord ar putea fi doar temporar. Între timp, Ucraina continuă să plătească prețul uman al unui război care nu se vede de pe front.
